Prefața cărții. O carte are nevoie de o prefață, de un cuvânt înainte, de o introducere în înțelesul cărții. Prefața unei cărți este scrisă de către critici literari, profesori de filologie, jurnaliști de cultură, editori de carte cu experiență critică. Prefețele cărților de beletristică pot fi scrise și de către colegi scriitori, cu condiția ca să aibă un minim simț și oarecare aparat și discurs critic, altfel va ieși cel mult un emoționant salut tovărășesc, care la prima vedere pare drăguț însă în timp devine jenant pentru carte și autor.
Recenzia cărții. Este un text critic care se scrie imediat sau la puțin timp după publicarea cărții. Recenzia va fi întocmită la fel, de profesori, critici literari, editori, gazetari. Ea prezintă cartea în paginile unei publicații culturale unui public cititor mai larg în scop de informare și de achiziționare. Recenzia cărții este foarte importantă în formarea parcursului profesional al scriitorului.
Cronica de carte. Cronica de carte se scrie de obicei de aceleași categorii intelectuale de comentatori literari, între care putem aminti și colegii de breaslă scriitori, chiar dacă nu sunt gazetari sau critici literari. Cronica de carte se scrie după un timp mai îndelungat de la publicare cărții și are în componența ei o structură mult mai consistentă a discursului critic decât prefața sau recenzia. Cronica de carte ”fixează” opera literară/ cartea în conștiința publicului cititor.
Textul de coperta a IV-a. Acest articol critic este o prezentare succintă a cărții, câteva paragrafe, care se tipăresc pe coperta a patra -spatele cărții -, uneori din lipsa unei prefețe venite la timp de la un posibil critic literar până la machetarea cărții, alteori pentru că așa dorește autorul. O scurtă impresie critică, profesionistă, vibrantă, plină de nerv, incită, invită, atrage întotdeauna pe cititor în proximitatea cărții aflate în discuție.