Invitați la lectură, ne aplecăm asupra romanului Patimi înălțătoare, scrisă de Rafaela Melinte, împinși de curiozitatea de a afla ce se ascunde în spatele unui titlu cu rezonanțe apoteotice, plini de patosul înălțării date de cunoașterea unei povești despre viață.
Aflăm din cartea de față o poveste de dragoste a unei tinere fete cu un bărbat căsătorit, care pe deasupra mai are și doi copii, tânără care trăiește răscolitoarea durere a unei povești mincinoase că bărbatul care o seduce se află în curs de divorț cu soția, lucru nu tocmai adevărat în realitate, dar odată intrată în hora dragostei, nu renunță, încearcă să lupte pentru a-l câștiga numai pentru sine.
Tinerețea este repezită, grăbită, eroică, nestatornică, risipitoare, exploratorie, neliniștită, plină de întrebări, de greșeli, de urcușuri și coborâșuri. Tinerețea este frumoasă, fața ei este chipul omului tânăr care caută soarele să-l prindă în palme, încă nu a aflat că se poate arde cu frunțile lui. Zâmbetul său sfarmă pietre de moară și zăvoare aflate pe inimile ferecate cu lacăte grele de ușile zărilor.
Chiar așa, temerară, tânăra noastră, îndrăgostită de șarpe, întinde mâna spre mirajul alunecușului, crezând că mătasea ondulării lui mângâie, nu sfâșie tremurul gândurilor în nopțile sale de singurătate necerută.
Crescută de o mamă care se luptă din răsputeri să îi pună la dispoziție tot ce îi trebuie, fără tatăl plecat spre zări depărtate să își întemeieze o altă familie, un tată care rupe legătura definitiv cu ea, copila, eleva, studenta de mai târziu caută în permanență o afectivitate care mai tot timpul îi lipsește și care este reprezentată într-o faza incipientă ca un melanj de dorință care cheamă în întâmpinare în egală măsură și prietenie, și întâi fior de apropiere adolescentină.
Cum căutarea prieteniei durează, iar fata crește, dorința de protecție ia din ce în ce mai mult locul nevoii de prietenie, iar această necesitate de protecție cere din aproape în aproape dragostea, ca o flacără care are nevoie în permanență de oxigen. După câteva experiențe fără rezultate pozitive în primele înflăcărări tinerești, setea de iubire și nevoia de a aparține cuiva lucrează asupra inimii tinere până când o înving cu chipul căutătorului de muze tinere, fără experiență în acest nobil duel al inimilor dornice de temperaturi înalte.
Cuceritorul, șarmant, versat, acaparator, manipulator, tenace, lovește clipă după clipă în chiar golurile din inima tinerei despre care este vorba în povestea noastră: îi promite tot ce își dorește, ba încă și ceva mai mult. Ea îl crede și îl urmează. El o minte, are soție acasă și doi copii mici, dar e așa de dulce tinerețea ei că începe să se înfrupte din ea cu nesaț, achitându-se din când în când și de promisiunile mai mărunte.
Aproape de două ori mai în vârstă, bărbatul o conduce pe drumul interesului său până în momentul în care răbdarea fetei se sfârșește, iar lanțul promisiunilor, înnodat din ce în ce mai des și de prea multe ori, se rupe. Fata vrea ca el să divorțeze, așa cum era vorba la început, când s-au cunoscut, și să se căsătorească. Amanta îi cere să divorțeze, soția să stea mai mult pe acasă, să o ajute la creșterea și educația copiilor. Bărbatul celor două femei se află în mare încurcătură.
Fata, eroina noastră, se pregătește să lupte pentru bărbatul iubit cu toate mijloacele sale. Cine ar putea-o opri?
Ce va face în continuare Flavia, căci așa o cheamă pe tânăra fată, eroina principală, cu care ne vom împrieteni pe parcursul lecturii, ce speră să obțină de la iubitul ei, de la viață, de la carieră și de la lumea în care trăiește? Se va despărți Augustin, iubitul ei, de soția cu care are doi copii pentru a se căsători cu ea? Se va lupta Doina, soția lui Augustin, pentru căsnicia sa, înlăturându-și rivala în dragoste? Răspunsurile la toate aceste întrebări le vom afla în cele ce vor urma.
Alensis De Nobilis